Fantoma de la Opera revine cu 11 spectacole pe scena ONB in ianuarie 2026

Sub regia lui Razvan Ioan Dinca si cu soprana Irina Baiant si Adrian Nour in rolurile principale, cele 11 spectacole programate in ianuarie 2026 se vor juca cu casa inchisa, sold-out ul fiind declarat in cateva zile de la punerea in vanzare!

După un succes răsunător la premiera din 2023, Fantoma de la Operă revine, în ianuarie 2026, pe scena Operei Naționale București, reconfirmând statutul acestui titlu drept unul dintre cele mai spectaculoase și iubite musicaluri montate vreodată într-o instituție lirică din România. În regia lui Răzvan Ioan Dincă și cu o distribuție de elită, producția readuce în fața publicului universul tulburător, romantic și strălucitor imaginat de Andrew Lloyd Webber, îmbinând emoția muzicii cu magia teatrală, într-un eveniment grandios.

"Începutul primăverii a adus la Bucureşti un spectacol cum nu mi-aş fi închipuit că aş putea vedea pe scena Operei Naţionale. Din două motive: primul se leagă de faptul că Fantoma de la Operă de Andrew Lloyd Webber nu-şi prea găseşte locul într-o stagiune de operă, acest musical (care de fapt depăşeşte graniţele genului, intersectându-se cu opereta şi cu opera cu vocabular pop-rock-simfonic) fiind, de regulă, plasat în teatrele dedicate. Al doilea motiv ţine de calitatea şi valoarea montării: nu aş mai fi crezut că, după perioada de efervescenţă creatoare din 2013-2015, când mari regizori şi coregrafi ai lumii au semnat producţii memorabile destinate publicului bucureştean, va mai exista un reviriment pe scena dâmboviţeană de talia celui petrecut acum, cu ocazia acestei premiere. Sigur, un indiciu în acest sens a existat: la cârma spectacolului actual se află Răzvan Ioan Dincă, nimeni altul decât managerul care în acei ani a ridicat standardul de calitate al ONB la un nivel nemaiîntâlnit, apreciat şi recunoscut ca atare pe plan mondial. Revenirea ca oaspete la instituţia din Bulevardul Kogălniceanu a fost triumfală, spectacolul creat de el devenind un reper de frumuseţe, eleganţă, emoţie, imaginaţie, creativitate, teatralitate, simbolistică, expresivitate şi… epitetele ar putea continua.

Dincolo de uimirea provocată de plasarea în stagiune a Fantomei (care, dacă ar fi fost programată într-un Festival sau chiar într-o micro-stagiune de vară, şi-ar fi găsit mai natural locul), trebuie observat că partitura acestui musical este de fapt de o complexitate aparte, proprie unor opusuri de înalt nivel artistic. Muzica fermecătoare, melodioasă, romantică (impregnată cu „şlagăre” pe care le fredonezi imediat şi care creează dependenţă), este profundă, emoţionantă şi îşi extrage adesea seva din zone adiacente: parfumul efluviilor pucciniene, disonanţele şi structurile melodice ale atonalismului, esenţe prokofieviene, atmosferă à la Irving Berlin, sugestii mozartiene, elemente de belcanto (cum ar fi cadenţe şi culminaţii în registrul supra-acut), un sofisticat septet brăzdat de linii contrapunctice à la Rossini şi Donizetti şi alte intersecţii cu muzica academică. Orchestraţia şi armonia sunt, şi ele, puncte forte ale partiturii, situându-se în topul celor mai elaborate piese muzical-teatrale.

Pe lângă virtuozitatea ideatică şi regizorală a lui Răzvan Ioan Dincă, spectacolul oferă imagini de mare profunzime şi plasticitate, plus soluţii tehnice moderne şi surprinzătoare. Prăbuşirea candelabrului – momentul culminant aşteptat de toţi „cunoscătorii” musicalului – este realizată magistral, la fel cum spectaculoasă este şi plimbarea cu barca pe lacul din subsolul Operei (ambarcaţiunea rulând firesc şi omnidirecţional prin control de la distanţă). În tabloul Don Juan Triumphant, scenografia şi aşezarea corurilor creează un tablou „pictat” aproape renascentist, în perspectiva unei pânze de Brunelleschi. Detalii precum podiumurile rotative folosite pentru schimbările de costum, pianul ale cărui clape se mişcă singure, patul rotitor acoperit de trandafiri sau dispariţia Fantomei în văzduh, culminând cu pelerina prăbuşită – toate arată măiestria regizorală.

Simbolistica „balului măştilor” urmăreşte ideea identităţii ascunse, iar finalul, cu îngerul plângând lacrimi roşii pe frontispiciu, topind ultimele rezistenţe emoţionale ale publicului, este de un impact extraordinar.

Desigur, toate aceste imagini servesc mesajului profund al spectacolului, care spune de fapt că:

„Tema cea mai importantă este îndeplinirea destinului artistic şi lupta interioară permanentă dintre calea uşoară, comodă şi calea frământărilor creatoare. Alegerea este, de fapt, inevitabilă – vocaţia te va conduce, fie că vrei, fie că doare…”

Răzvan Ioan Dincă

Un alt mare plus al producţiei sunt decorurile fabuloase şi costumele semnate de Gary McCann – unul dintre cei mai apreciaţi scenografi ai lumii, revenit la ONB. Îi completează excelent viziunea polonezul Bogumił Palewicz, lighting designer. Coregrafia Violetei Dincă (alături de Florin Tănase, Alexandra Gavrilescu şi Raluca Popa) dovedeşte din nou că mişcarea în musical este dramaturgie pură: sofisticată în Balul mascat, jucăuşă în Il Muto sau poetică în divertismentul de balet.

Traducerea în limba română poartă semnătura experimentatului Ernest Fazekas – impecabil adaptată muzical, ritmic şi semantic.

Vedeta spectacolului este, cred eu, Irina Baianț. Tot ea a fost Christine Daée în 2015 (în spectacolul lui Stephen Barlow, abandonat imediat de noua conducere a Operetei), dar de atunci vocea ei s-a dezvoltat, jocul actoricesc s-a maturizat, calitățile coregrafice s-au amplificat, din lucrul cu regizorul Răzvan Ioan Dincă rezultând un personaj complex, cu trăiri bogate, mereu rezultate din muzică și din adâncul sufletului eroinei. Și din punct de vedere vocal este impecabilă, atât în liniile delicate cât și în momentele de forță, sigură în acut, elegantă în frazare, ireproșabilă în urmărirea partiturii nu doar în momentele de solo, ci și în duete, terțete și ansambluri. Nu cred că greșesc dacă afirm că este peste nivelul creatoarei și dedicatarei rolului, Sarah Brightman, și la paritate cu incredibila Sierra Boggess. Sigur că toată lumea este frapată și fermecată instantaneu de frumusețea ei, însă până la urmă aceste date naturale sunt uitate în favoarea datelor artistice la fel de cuceritoare, ceea ce cred că este cel mai frumos compliment pe care i-l face publicul.

Și despre Fantomă, Adi Nour, partenerul ei din 2015, sunt valabile observațiile referitoare la transformările în bine determinate de elaborarea personajului pe parcursul repetițiilor de regie. Progresul său vocal din ultimii ani este spectaculos, nemaiexistând niciun fel de reținere în registrul acut, emisia, respirația și linia frazărilor fiind perfect controlate. Îl vedem când misterios, când tandru, apoi dezlănțuit, grijuliu, amenințător, sarcastic, necruțător, preocupat, îndrăgostit, gata de sacrificiu, toate aceste stări fiind exprimate prin actorie și prin cânt.

Cel de-al treilea membru al distribuției principale este Kyrie Mendél (nume de scenă desigur, adoptat de cel care a fost Romeo în musicalul lui Gérard Presgurvic montat la Operetă tot în vremea directoratului lui Răzvan Ioan Dincă). Deja cunoscut publicului din evoluția sa bună la Eurovision România 2022 și din rolul de amfitrion al unor emisiuni de la TVR, cântărețul, producătorul și compozitorul de azi este foarte potrivit în rolul lui Raoul, viconte de Chagny, fiind singurul membru al echipei de soliști care are un background de cântăreț pop. Se descurcă minunat în rolul iubitului Christinei, vocea sa însoțind-o în mod omogen pe cea a Irinei Baianț în duete și acoperind natural, egal și cu consistență orice segment al registrului cântat, atât în piano cât și în forte. Și el creează un personaj consistent, datele sale fizice atrăgătoare completând imaginea unui succes notabil și binemeritat.

Din distribuţia secundară strălucesc Rodica Ştefan (Carlotta), Andrei Petre (Piangi), Cătălin Petrescu şi Radu Ion (directori), Alina Petrică (Meg Giry), Ionuţ Burlan (Buquet), Cosmin Seleşi (Reyer). Sonorizarea realizată de Kamil Biedrzycki este ireproşabilă, valorificând perfect vocile şi orchestra într-un sound design de înaltă clasă.

Un avantaj major al montării pe scena Operei este posibilitatea folosirii unei orchestre simfonice mari şi a unui cor puternic – lux imposibil pentru West End sau Broadway. Dirijorul Daniel Jinga conduce cu inspiraţie muzica, orchestrând lirismul şi dramatismul partiturii cu patos şi supleţe.

În final, succesul enorm de public, sold-out la toate reprezentaţiile, dovedeşte că spectacolul Fantoma de la Operă este un triumf al artei, o reţetă de show-business autentic ce aminteşte de marile câştiguri ale industriei musicalului mondial – o mândrie a Operei Naţionale Bucureşti".

Cronica semnată de Mihai COSMA – „Actualitatea Muzicală”

Cronica reputatului critic Mihai Cosma, publicată în revista Actualitatea muzicală la premiera din 2023, surprindea perfect amploarea artistică a acestei creații ... Mihai Cosma este unul dintre cei mai respectați critici muzicali și jurnaliști culturali români, cu o carieră de peste trei decenii dedicată promovării artei lirice și a marilor muzicieni ai scenei naționale și internaționale. Redactor al prestigioasei reviste Actualitatea Muzicală, realizator de emisiuni la Radio România Muzical, autor de cronici, studii și monografii, el este recunoscut pentru stilul său vibrant, erudit și totodată accesibil, capabil să traducă emoția muzicii pentru publicul larg. A fost, de asemenea, inițiatorul și prezentatorul multor concerte și festivaluri, un fin observator al fenomenului liric contemporan și un neobosit ambasador al valorilor culturale românești.