Irina Baianț - Soprano
Intra in cont Cautare

Irina Baianț: „Crăciunul începe cu lumina pe care o primim și alegem să o ducem mai departe”

Interviu Irina Baianț | Illuminarium Christmas, Iași, 12 decembrie

Irina Baianț: „Crăciunul începe cu lumina pe care o primim și alegem să o ducem mai departe”

Pe 12 decembrie, soprana Irina Baianț aduce la Iași Illuminarium Christmas, un spectacol construit ca o călătorie prin muzică, povești, tradiții și emoții. Alături de Orchestra Operei Naționale Române Iași, de cei Trei Tenori Ieșeni, cu Adi Nour, colegul de scena in Fantoma de la Opera, invitat special, și sub bagheta lui Daniel Jinga, Irina promite mai mult decât un concert: o seară despre familie, credință, memorie și bucuria de a fi împreună. Într-un interviu amplu, Irina Baianț vorbește despre Crăciunul copilăriei, despre libertatea de a-și produce propriile spectacole și despre întrebarea de la care a pornit întreaga poveste: „Unde începe, de fapt, Crăciunul pentru tine?

Pentru bilete si detalii click aici

- Irina Baianț, ai cântat pe scene importante, în fața unor publicuri foarte diferite. Ce are Iașul atât de special încât ai ales să aduci aici, pe 12 decembrie, un spectacol de asemenea anvergură, cum este Illuminarium? Este o alegere artistică, una de suflet, ce alegere este?

Cred că este, înainte de toate, o alegere firească. Iașul are o relație foarte frumoasă cu muzica și cu oamenii care o fac. Am simțit asta de fiecare dată când am cântat aici. Este un public educat, atent, dar și foarte generos în felul în care își exprimă emoțiile. Iar combinația aceasta este destul de rară. Dar mai există un motiv. Mi-am dorit ca Illuminarium să ajungă și în afara Bucureștiului, să nu rămână un proiect pentru care oamenii trebuie să călătorească sute de kilometri ca să îl descopere. Cred că publicul din Iași merită producții mari, concepute special pentru el, cu aceeași atenție și aceleași resurse pe care le-am investi oriunde în lume. Și, dacă tot mă întrebați dacă este o alegere de suflet sau una artistică, eu nu prea le separ. Niciodată nu am reușit să fac muzică doar cu mintea.

- „Illuminarium Christmas” sună mai degrabă ca promisiunea unei experiențe decât ca titlul unui concert. Ce se va întâmpla în Sala Polivalentă din Iași și de ce spuneți că publicul va trăi mai mult decât o simplă seară de muzică?

Pentru că exact așa a fost gândit. Illuminarium nu s-a născut din dorința de a pune cap la cap un repertoriu frumos și de a-l cânta într-o seară. Eu construiesc spectacolele pornind de la o întrebare, de la ceva ce mă preocupă și la care încerc să găsesc un răspuns prin muzică. Anul acesta am pornit de la întrebarea: „Unde începe, de fapt, Crăciunul pentru tine?”. Și, căutând răspunsul, am început să descopăr povești, tradiții, legende și evenimente istorice care au schimbat felul în care oamenii sărbătoresc Crăciunul în diferite părți ale lumii. Mi s-a părut fascinant cum o sărbătoare cu rădăcini creștine a călătorit prin secole, prin culturi și limbi atât de diferite, păstrând în centrul ei nevoia omului de iubire, de apropiere și de speranță. Așa că vom călători și noi. Prin muzică, prin povești, prin imagini și printr-o construcție scenică în care fiecare moment are un rost. Vor exista colinde, lucrări simfonice, momente spectaculoase, dar și clipe de foarte mare intimitate. Mi-ar plăcea ca oamenii să vină fără să știe exact ce îi așteaptă. Să aibă curiozitatea aceea pe care o aveam când eram copii și cineva începea să ne spună o poveste.

- Sunteți asociată cu rolul Christine Daaé din „Fantoma de la Operă”, un spectacol care a stârnit un interes extraordinar. Ce va descoperi publicul ieșean pe 12 decembrie din Irina Baianț pe care nu a cunoscut-o încă?

Probabil că mă va cunoaște mai bine pe mine, cea din afara personajelor. Christine este un rol pe care îl iubesc și care mi-a oferit enorm, dar, atunci când interpretez un personaj, intru în povestea altcuiva. Îi împrumut vocea mea, emoțiile, felul de a iubi și de a suferi . În Illuminarium, povestea este doar a mea. Eu aleg ce spun, ce cânt, ce întrebări pun și ce emoții vreau să las să existe între mine și public. Și cred că aici se vede cel mai bine cine sunt eu ca artist. Am crescut cu muzica clasică, dar iubesc musicalul, muzica de film, muzica tradițională și toate acele forme de expresie care au ceva adevărat de spus. Nu simt nevoia să aleg între ele. Îmi place foarte mult și să vorbesc cu publicul. Să râdem, să ne emoționăm, să ne surprindem reciproc. Așa că, pe 12 decembrie, vor descoperi probabil o Irina mai personală, uneori mai vulnerabilă, alteori jucăușă sau profundă. Irina și atât.

- Iașul este orașul Operei, al Conservatorului, al unor mari tradiții muzicale. Pe scena Illuminarium vor urca și cei Trei Tenori Ieșeni, alături de Orchestra Operei Naționale Române Iași, sub bagheta lui Daniel Jinga. Cât de important a fost pentru dumneavoastră ca acest spectacol să aibă și o identitate autentic ieșeană?

Foarte important. Și mă bucur că m-ați întrebat, pentru că mi se pare firesc ca, atunci când aduci un proiect într-un oraș cu o asemenea tradiție culturală, să te întâlnești și cu oamenii care construiesc acea tradiție în fiecare zi. Pe cei Trei Tenori Ieșeni îi cunosc foarte bine, am cântat împreună în numeroase ocazii și avem o relație artistică foarte frumoasă. Ne știm reacțiile, ne provocăm, ne distrăm și cred că lucrurile acestea se simt pe scenă. Cu maestrul Daniel Jinga mă leagă, de asemenea, o colaborare îndelungată și o încredere artistică foarte mare. Iar prezența Orchestrei Operei Naționale Române Iași are o semnificație aparte pentru mine. Sunt muzicieni care aparțin vieții culturale a acestui oraș, iar faptul că putem construi împreună un spectacol de asemenea dimensiuni mi se pare o întâlnire foarte potrivită. Nu mi-am dorit să venim la Iași cu un spectacol care doar se oprește aici. Mi-am dorit ca Iașul să facă parte din el.

- Ați ales o sală polivalentă, nu o sală tradițională de concerte. Care este crezul dumneavoastră? Illuminarium este un spectacol pentru toată familia, care să aducă oamenii mai aproape de sensibilitatea muzicii cu orchestră simfonică?

Eu cred că muzica simfonică are o problemă de percepție, nu de accesibilitate emoțională. Uneori, oamenii au impresia că trebuie să știe ceva despre muzică înainte să intre într-o sală de concert. Că trebuie să recunoască un compozitor, să înțeleagă o partitură sau să cunoască anumite reguli. Dar muzica nu îți cere diploma la intrare. Un copil care ascultă pentru prima dată o orchestră poate simți ceva la fel de puternic ca un om care merge de treizeci de ani la concerte. Poate chiar mai puternic, pentru că nu are niciun fel de așteptare. Eu îmi doresc să aduc această muzică mai aproape de oameni, fără să îi simplific valoarea și fără să fac vreun compromis artistic. Sala Polivalentă ne permite să construim o producție amplă, cu scenografie, lumini și o dimensiune vizuală pe care o sală tradițională nu ne-ar permite-o în aceeași măsură. Și, da, Illuminarium este pentru toată familia. Îmi place enorm ideea că într-o sală pot sta împreună un copil de șapte ani, părinții lui și bunicii, iar fiecare să găsească acolo ceva care să îi aparțină. Dacă un copil pleacă de la Illuminarium și le spune părinților că vrea să mai asculte o orchestră, pentru mine este cea mai mare reușită.

- Crăciunul este poate cea mai emoțională perioadă a anului. Dincolo de colinde, lumini și orchestră, ce înseamnă Crăciunul sărbătorit prin muzică pentru Irina Baianț?

Cu cât trec anii, cu atât înțeleg mai bine că sărbătorile nu sunt neapărat ușoare pentru toată lumea. Crăciunul vine cu bucurie, dar vine și cu dor. Cu amintiri, cu oameni pe care îi așteptăm la masă sau cu oameni care nu mai pot veni. Cred că tocmai de aceea este o perioadă atât de încărcată emoțional. Ne întoarce, într-un fel, către ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi. Pentru mine, Crăciunul are, înainte de toate, o semnificație creștină profundă. Este sărbătoarea Nașterii Domnului și cred că, dincolo de toate obiceiurile pe care le-am adăugat în timp, ar trebui să nu pierdem din vedere esența ei. Iar muzica are darul acesta extraordinar de a ne aduce aproape de lucruri despre care, uneori, ne este greu să vorbim. Un colind pe care îl auzeai în copilărie poate să îți aducă înapoi, în câteva secunde, o întreagă lume. Pentru mine, Crăciunul începe acolo unde simt din nou apropierea de oamenii pe care îi iubesc. Chiar și atunci când unii dintre ei nu mai sunt lângă mine.

- Într-o perioadă în care oamenii sunt asaltați de concerte, spectacole și evenimente de sărbători, de ce ar trebui o familie din Iași să aleagă Illuminarium Christmas? Ce le promiteți celor care își vor petrece seara de 12 decembrie alături de dumneavoastră?

În primul rând, eu nu cred că trebuie să convingem oamenii că un spectacol este mai bun decât altul. Mi se pare minunat că există atât de multe evenimente și că publicul are de unde alege. Pot însă să le spun ce am construit noi și câtă muncă există în spatele acestei seri. Illuminarium este o producție originală, gândită în cele mai mici detalii. Muzica, orchestrațiile, invitații, scenografia, luminile, toate fac parte din aceeași poveste. Nimic nu este ales doar ca să arate bine sau să impresioneze pentru câteva secunde. Îmi doresc ca oamenii să simtă că timpul lor a fost respectat! Că au venit la un spectacol făcut cu seriozitate, cu imaginație și cu foarte multă grijă pentru experiența lor. Și mai este ceva. Cred că avem din ce în ce mai puține ocazii în care să trăim cu adevărat ceva împreună, fără telefoane, fără grabă, fără să fim fiecare în lumea lui.Mi-ar plăcea ca Illuminarium să fie una dintre acele seri despre care o familie să vorbească și a doua zi, a treia sau poate până data viitoare. Nu le promit că vor plânge sau că vor râde. Asta nu se poate programa. Le promit însă că vom face tot ce ține de noi pentru ca cele câteva ore petrecute împreună să merite prezența dumnealor acolo.

- Există și o dimensiune socială a proiectului, prin inițiativa de a aduce la spectacol mame și copii care poate nu și-ar permite o asemenea experiență. De unde a pornit această idee și cât de important este pentru dumneavoastră ca magia Crăciunului să ajungă și la oamenii pentru care viața nu este tocmai generoasă?

Mă gândesc de mult la lucrul acesta. Mai ales când văd câți copii vin la spectacolele mele și cât de sincer reacționează la tot ce se întâmplă pe scenă. Pentru unii copii, o seară la un asemenea spectacol este ceva firesc. Pentru alții, este o experiență la care poate nici nu îndrăznesc să se gândească, pentru că în familia lor există alte priorități, mult mai urgente. Și nu mi se pare drept ca accesul la frumos și la cultură mai ales să depindă întotdeauna de posibilitățile financiare. Așa că ne-am propus să construim o campanie prin care să aducem în sală mame și copii care, în mod normal, nu și-ar permite să cumpere bilete. Vreau să implic în această inițiativă și comunitatea mea, pentru că am descoperit în jurul meu foarte mulți oameni generoși, care își doresc să ajute atunci când știu concret ce pot face. Mi-ar plăcea să putem oferi cât mai multor familii o seară în care să nu se gândească la ce nu își permit, ci să se bucure pur și simplu de ceea ce trăiesc. Și aș vrea să facem lucrul acesta cu discreție și cu respect pentru oamenii cărora ne adresăm. Nu vreau ca un copil să simtă că a venit la spectacol pentru că cineva i-a făcut o favoare. Vreau să se simtă invitat, așteptat și la fel de important ca oricine altcineva din sală.

- Dincolo de aplauze și de succesul de pe scenă, organizarea unui spectacol de asemenea dimensiuni înseamnă riscuri financiare, responsabilitate și multe nopți nedormite. De ce ați ales să deveniți și producătorul propriilor spectacole? Ce vă oferă această libertate și cât de mare este prețul ei?

Pentru că, la un moment dat, am înțeles că, dacă vreau să pun pe scenă exact ceea ce îmi imaginez, trebuie să îmi asum și responsabilitatea de a construi acel lucru. Eu nu gândesc un spectacol doar din perspectiva cântăreței care intră pe scenă, își interpretează repertoriul și pleacă acasă. Mă interesează tot. De la primul gând din care se naște conceptul până la felul în care se stinge ultima lumină. Iar libertatea aceasta este extraordinară, dar vine la pachet cu o responsabilitate pe care, sincer, uneori mi-aș dori să o pot lăsa în grija altcuiva. (Râde) Pentru ca da, există bugete, contracte, echipe mari, decizii dificile, riscuri financiare și multe situații pe care publicul nu le vede. Uneori, în aceeași zi, trebuie să gândesc ca un artist, ca un producător, ca un om de comunicare și ca un administrator. Și nu întotdeauna aceste personaje se înțeleg foarte bine între ele. Dar există un moment care compensează foarte multe dintre dificultățile acestea. Momentul în care intru în sală, la repetiția generală, și văd pentru prima dată că ceva ce a existat luni întregi doar în mintea mea a devenit realitate. Atunci îmi amintesc de ce fac toate astea. Nu știu dacă este cea mai comodă cale de a fi artist... De fapt, cu siguranță nu este. Dar este felul în care simt că pot să mă exprim cel mai sincer.

- Vă propun un exercițiu de imaginație: este seara de 12 decembrie, Illuminarium Christmas tocmai s-a încheiat, luminile se sting, iar ultimul spectator părăsește Sala Polivalentă. Ce ați vrea să ia cu el acasă?

Mi-ar plăcea să plece cu o întrebare la care să se mai gândească puțin. Poate chiar întrebarea de la care am pornit eu: „Unde începe, de fapt, Crăciunul pentru mine?” sau și cu răspunsul său. Pentru că, în timp ce construiam spectacolul, am înțeles ceva ce mi-ar plăcea să împărtășesc și cu publicul. Că uneori căutăm spiritul Crăciunului în toate pregătirile, în cadouri, în locurile în care mergem și în lucrurile pe care le organizăm, dar uităm să ne întrebăm ce anume ne face, de fapt, să îl simțim. Poate pentru cineva este o voce dragă. Pentru altcineva, o casă plină. Pentru alcineva, o amintire. Mi-ar plăcea ca, în drum spre casă, cineva să își sune mama. Sau să își îmbrățișeze copilul puțin mai mult. Sau să își amintească de cineva cu drag. Nu am pretenția că un spectacol schimbă viața unui om. Dar cred că poate să îi schimbe, pentru câteva clipe, felul în care privește un lucru important din viața lui. Și uneori câteva clipe sunt suficiente.

- Irina, dacă ar trebui să renunțați la toate efectele spectaculoase, la lumini, la scenografie și chiar la orchestră și ați rămâne singură, cu vocea dumneavoastră, în fața a câteva mii de ieșeni, ce le-ați cânta de Crăciun și de ce?

Știți, petrecem luni întregi construind un spectacol, imaginând efecte, căutând cele mai frumoase orchestrații și încercând să surprindem publicul. Dar, uneori, cele mai puternice momente se întâmplă când renunți la toate acestea. Îmi vine în minte un colind pe care mi-l canta bunica mea, „Mândru-i cerul ca argintul”. Pentru că este unul dintre colindele în care simt cel mai frumos întâlnirea dintre credință, copilărie și felul nostru românesc de a trăi Crăciunul. Are o puritate care mă emoționează de fiecare dată. Și cred că, dacă aș rămâne singură în fața câtorva mii de oameni, fără orchestră, fără scenografie, fără nimic care să mă ajute să construiesc momentul, aș alege tocmai această simplitate. Mă gândesc uneori cât de frumos este că un colind poate traversa generații întregi și poate ajunge la noi păstrând emoția celor care l-au cântat înaintea noastră. Poate chiar a oamenilor pe care i-am iubit și care nu mai sunt aici. Iar pentru mine, Crăciunul are foarte mult de-a face cu această continuitate. Cu ceea ce primim, păstrăm și ducem mai departe. Și cred că ar fi suficient să încep să cânt. Fără să explic nimic. Pentru că sunt lucruri pe care muzica le spune mult mai bine decât aș putea eu vreodată în cuvinte.

- Și pentru că ne întâlnim pe 12 decembrie, aș vrea să încheiem acest interviu cu cea de-a douăsprezecea întrebare. Este chiar întrebarea de la care a pornit întreaga poveste Illuminarium Christmas: Unde începe, de fapt, Crăciunul pentru tine, Irina?

Am căutat Crăciunul în istorie, în tradițiile atâtor popoare, în legende, în colinde și în felul în care oamenii au sărbătorit, de-a lungul secolelor, Nașterea Domnului. Și am descoperit că, dincolo de toate diferențele dintre noi, există ceva ce se repetă: nevoia de a fi împreună, de a iubi, de a ierta, de a ne aminti și de a dărui. Pentru mine, Crăciunul începe cu lumina pe care o primim și pe care alegem să o ducem mai departe. Și nu mă refer la lumina lumânărilor sau a orașelor împodobite, ci la aceea pe care o primim prin credință, prin iubirea părinților, prin oamenii care ne-au crescut, ne-au învățat și ne-au făcut bine. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase înțelesuri ale Crăciunului. Că ceea ce am primit cu iubire putem dărui, la rândul nostru. Că bunătatea unui om poate continua să existe prin faptele altuia. Și că, uneori, cel mai prețios dar pe care îl putem face cuiva este să îl facem să se simtă iubit, văzut, să știe că nu este singur. Și cred că cel mai frumos lucru este că, atunci când o dăruim, nu rămânem cu mai puțină. Iar pe 12 decembrie poate începe chiar în clipa în care câteva mii de oameni, care nu se cunosc între ei, descoperă că știu același colind și încep să îl cânte împreună.

Pentru bilete si detalii click aici

sursa: Radio Romania Iasi

Comentarii

Acest articol nu are comentarii. Fii primul care comentează!

Adaugă comentariu

Soprana Irina Baianț, recital exceptional de Crăciun in Aula Magna a Palatului Patriarhiei | Cultură | Radio România

Soprana Irina Baianț, recital exceptional de Crăciun in Aula Magna a Palatului Patriarhiei | Cultură | Radio România

Descoperă Aula Magna, una dintre bijuteriile arhitecturale ale Bucureștiului, unde soprana Irina Baianț va susține un concert special de Crăciun pe 23...

Soprana Irina Baianț, recital exceptional de Crăciun in Aula Magna a Palatului Patriarhiei | Cultură | Radio România
Reţeaua de idoli cu soprana Irina Baianț

Reţeaua de idoli cu soprana Irina Baianț

Reţeaua de idoli cu soprana Irina Baianț
S-au pus în vânzare biletele la „Fantoma de la Operă” din ianuarie 2027: Trei spectacole, epuizate în câteva ore | Cultură | Radio România

S-au pus în vânzare biletele la „Fantoma de la Operă” din ianuarie 2027: Trei spectacole, epuizate în câteva ore | Cultură | Radio România

S-au pus în vânzare biletele la „Fantoma de la Operă” din ianuarie 2027: Trei spectacole, epuizate în câteva ore | Cultură | Radio România