Jurnal de Fantomă: În față este publicul, în spate, o muncă imensă

S-a încheiat acest calup de 13 spectacole și abia după ultima cortină, îmi permit să simt și să conștientizez ce am trăit în această ultima lună. Din sală avem povestea, costumele, muzica și emoția. Totul executat cu ușurință și naturalețe, lăsând impresia că este chiar floare-la-ureche.

În spate, avem: repetiții, studiu, antrenament, corecturi, o concentrare care nu se oprește nicio secundă, viroză, febră, răgușeală, perfuzii, ceaiuri, pastile, medici, terapeuți, alergii, contracturi musculare groaznice, cârcei, insomnii și multă oboseală acumulată.

Au fost lacrimi, rugăciuni, situații neașteptate și coșmaruri în care uitam o intrare sau mă încurcam exact unde nu am voie pt că sunt puncte cheie în care întreg spectacolul depinde de o execuție.

Și, cu toate acestea, seara venea. Cortina se ridica, muzica începea, fiecare dintre noi își ocupa locul și mergeam înainte împreună. "Fantoma de la Operă” este un spectacol care nu îți permite nicio clipă de absență. Cere voce, corp, minte, precizie, prezență și adevăr. Iar Christine mă obligă de fiecare dată să găsesc echilibrul dintre fragilitate și forță, dintre rigoare și emoție.

După aceste 13 seri, nu simt că mi-a devenit mai ușoară. Simt că o cunosc mai profund și că încă mai am multe de învățat și arătat lumii prin ea.La capătul tuturor acestor zile au fost sălile pline până la refuz, lacrimile din ochii fiecărui om pe care îl zăream în sala, uimirea și aplauzele care ne ridicau la cer! Au fost iubirea și susținerea acestei echipe uriașe, familia producției și familia Operei Naționale București.

Ele ne-au ținut pe toți mergând până la capăt.

Mulțumesc Operei Naționale București și maestrului Daniel Jinga pentru încredere, exigență și pentru felul în care ne aduce împreună în jurul acestui fenomen.

Mulțumesc partenerilor mei de scenă, fiecărui artist din distribuție, orchestrei, corului, baletului, personalului tehnic, regizorilor de culise Cristina, Arinna și Mihnea sunteți viața!

Mulțumesc fiecărui om care ajunge înaintea noastră și pleacă după noi.

De la primul până la ultimul, fiecare ține o parte din această poveste.

Mi-am confirmat încă o dată că nimeni nu poate duce singur un asemenea spectacol.

Performanța nu înseamnă să nu ai zile grele, ci să știi când să ceri ajutor, să-l primești și să fii acolo pentru cel de lângă tine.

Ies din această experiență cu limitele mai bine înțelese, cu mai mult respect pentru corpul, vocea și mintea mea, cu prietenii noi și cu o încredere și mai mare în puterea unei echipe adevărate!

Mulțumesc @razvan.ioan.dinca @ralukush @alle.petrescu @the_caisa @gmtheatredesign @andreigrigorefoto, Aron(Gulaș) , Claudia, Romi, Andreea! @gustiroman @bejan_andrada @oana.a.varvaroi @valeriaastoian - oamenii mei de suflet și artă!

Cu „Fantoma de la Operă” ne revedem pe 16 octombrie, la BT Arena din Cluj-Napoca. și avem nevoie să ne fiți alături pentru că acest spectacol este una dintre cele mai mari realizări ale culturii românești!

Biletele sunt disponibile pe site-ul Operei Naționale București și pe Bilet.ro.

Aș vrea să spun: „Și acum, vacanță”...

Numai că mai este mult până acolo.

Astăzi îmi dau voie doar să stau și să-mi strâng puterile, pentru că sâmbătă ne vedem la IntenCity Craiova, cu „Illuminarium”, conceptul meu de suflet.

Aventura toamnei continuă, iar începutul lui octombrie este absolut plin. Vă las curând aici agenda lunii.

Vă pup și o să vă tot povestesc în zilele următoare despre oamenii și lucrurile care m-au ajutat mai mult decât mi-aș fi putut închipui în această perioadă.

Despre ceea ce am încercat, despre ceea ce a funcționat pentru mine și despre cei care mi-au fost alături atunci când am avut cea mai mare nevoie.

Poate că viața și scena seamănă mai mult decât credem. Niciuna nu așteaptă să fim odihniți, pregătiți sau fără teamă. Ne cer să intrăm așa cum suntem și să oferim tot adevărul pe care îl avem în acel moment.

Arta nu șterge durerea și oboseala, dar le poate da un sens. Iar iubirea este ceea ce se întâmplă între oameni atunci când unul nu mai poate și ceilalți îl ajută să continue

De aceea ne întoarcem mereu la scenă.

Pentru acea clipă în care tot efortul capătă sens, iar ceea ce am trăit noi devine emoție în sufletul altcuiva.

Vă mulțumesc tuturor! Mă inclin! Brava, Brava, bravissima