Asociatia Irina Baiant

Există lucruri pe care le faci în viață și pe care nu simți nevoia să le explici nimănui.

Le faci și atât.

De-a lungul anilor, am făcut multe lucruri despre care nu am vorbit niciodată.

-Am ajutat copii să ajungă mai aproape de muzică.
-Am susținut parcursuri educaționale și artistice.
-Am contribuit, atât cât am putut, la drumuri care aveau nevoie de puțin sprijin pentru a merge mai departe.
-Am deschis o ușă exact într-un moment în care poate cineva avea nevoie să creadă din nou că lumea poate fi mai mare decât locul din care vine.
-Și am oferit acces la concerte unor tineri care poate nu ar fi ajuns într-o sală de spectacol.

Nu am filmat.
Nu am făcut comunicate.
Nu am transformat nimic în imagine pentru a demonstra ceva.

Ani întregi, multe dintre lucrurile acestea au rămas doar între mine și oamenii pe care i-am întâlnit pe drum.

Dar în ultimul timp am înțeles ceva important:
Că uneori, lucrurile frumoase trebuie scoase la lumină nu pentru aplauze sau validare, ci pentru că ele pot crește și pot schimba ceva real în jurul nostru.
Pot uni oameni și au nevoie de continuitate, structură și persoane care să creadă în ele, împreună.

Așa începe astăzi, cu adevărat, drumul public al Asociației Irina Baianț.

O asociație pe care am creat-o în 2022 și care se naște acum într-o formă nouă, mai aproape de ceea ce simt că am de construit mai departe.

Îmi doresc ca această asociație să devină, în timp, un spațiu real de sprijin pentru accesul tinerilor la cultură, educație artistică și experiențe care le pot deschide perspective noi despre cine sunt și despre ce pot deveni.

Mi-am dorit mereu ca lumea culturii să fie mai aproape de oameni.
Mai ales de tineri.

Pentru că există încă ideea aceasta că muzica clasică, opera, teatrul sau arta în general, sunt lumi rezervate doar unui anumit tip de public.
Că sunt prea complicate, prea departe sau prea puțin accesibile.

Și cred că adevărul este exact invers!

Cred că tinerii de astăzi au capacitatea de a înțelege și absorbi lumi extrem de complexe.

Trăim într-o generație care operează tehnologie, inteligență artificială, sisteme digitale și volume uriașe de informație într-un ritm pe care alte generații nici nu și l-au imaginat.

Problema nu este că tinerii nu pot înțelege cultura.
Problema este că de foarte multe ori nu au acces suficient la ea.

Un copil care primește acces într-o sală de concert, într-un teatru sau într-un spațiu artistic nu primește doar un bilet.
Primește contact cu o lume care îi poate modifica felul în care simte, gândește și își imaginează viitorul.

Astăzi, copiii pot înțelege și simți enorm atunci când li se oferă șansa reală de a intra în contact această lume.

Nu trebuie să înțeleagă tot din prima.
Nici noi, adulții, nu înțelegem tot uneori 🙂

Trebuie doar să simtă că:

-are contact cu emoția vie.
-Cu disciplina.
-Cu frumusețea construită în ani de muncă.
-Cu sensibilitatea.
-Cu energia unui grup de oameni care respiră împreună pentru câteva ore și creează ceva ce nu poate fi atins, dar poate fi simțit.

Și poate că exact într-un astfel de moment un copil descoperă cine este.

Poate vede orchestra și își dorește să cânte.
Poate vede luminile și își imaginează că într-o zi le va crea el.
Poate descoperă regia, baletul, scena, costumele, sunetul, producția, fotografia, tehnologia din spatele unui spectacol… sau pur și simplu descoperă că există frumusețe și în alte locuri decât cele pe care le vede zilnic.

Iar uneori, asta schimbă tot.

Poate că nu va cânta niciodată pe scenă.
Dar poate va deveni compozitor.
Sau scenograf.
Sau inginer de sunet.
Sau regizor tehnic.
Sau creator de lumini.
Sau poate va merge într-o cu totul altă direcție, dar cu o sensibilitate și o deschidere pe care întâlnirea cu arta i le-a construit în interior.

Cultura înseamnă contact cu idei, emoție, creativitate, disciplină, colaborare, sensibilitate, și capacitatea de a imagina mai mult pentru propria viață.

Cred că o societate care își pierde accesul la cultură începe încet să își piardă și profunzimea și identitatea.

Iar România are nevoie de tineri care să fie conectați nu doar la informație, ci și la identitate, creativitate și capacitatea de a simți.

La “Letters to Juliet”, de exemplu, 60 de copii și tineri au putut participa la spectacol printr-un demers susținut împreună cu echipa mea, de asociație, din dorința sinceră de a le oferi acces la această experiență.

Nu a fost prima dată când am încercat să fac astfel de lucruri.
Și sper din suflet să nu fie nici ultima.

De-a lungul timpului, am încercat să fac asta de de câte ori am putut, pentru persoane nevăzătoare, pentru copii cu autism sau sindrom Down și pentru oameni care poate aveau nevoie doar de o ușă deschisă către altceva.

În măsura în care proiectele și posibilitățile noastre vor permite, îmi doresc ca această asociație să continue să creeze astfel de punți între tineri și lumea culturii, a artei și a creativității.

VALORILE acestei asociații sunt accesul, sensibilitatea, educația prin experiență și respectul pentru identitate și potențial uman.

VIZIUNEA ei este o generație care are curajul să simtă, să creeze, să gândească profund și să își imagineze mai mult pentru propria viață.

Iar MISIUNEA noastră este să deschidem drumuri reale către aceste experiențe, pas cu pas, prin proiecte, susținere și comunități construite sincer.

De astăzi, vă las aici pagina Asociației Irina Baianț.

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61589972616813

Instagram: https://www.instagram.com/asociatiairinabaiant/

TikTok: https://www.tiktok.com/@asociatiairinabaiant

Un loc în care vom aduna proiectele noastre, ideile, inițiativele și oamenii care cred că România are încă foarte multă lumină, talent și frumusețe de oferit mai departe.

Pentru că eu cred că accesul la cultură nu este un lux.
Este parte din felul în care construim o generație mai puternică, mai creativă, mai sensibilă și mai greu de limitat de propriile contexte.

Și poate că exact asta avem nevoie să ne amintim acum.

Că, dincolo de zgomot, grabă și tot ce ne desparte uneori, există încă lucruri care ne pot face mai buni unii cu ceilalți.

Iar cultura este unul dintre ele și simt că acesta este doar începutul.